Rabdare? Ce e aia?
Mi-am dat seama ca nu mai am rabdare. Dar deloc! Nu am excelat niciodata la capitolul asta si mereu imi spuneam “nu stiu sa am rabdare”, dar abia acum experimentez ce inseamna sa nu ai. Imi pierd firea usor cand boul care e primul la semafor nu porneste dracului in prima secunda in care s-a facut verde, cand incetineste prea mult un coleg de trafic pentru a trece peste limitatoarele de viteza sau pentru a vira la dreapta, cand primesc explicatii prea detaliate pentru ceva lesne de inteles, cand sunt provocata la discutii complexe pentru ceva ce nu are rezolvare pe loc. Imi pierd firea cand fac inventarul lucrurilor pe care trebuie sa le realizez pana in iulie si nu am rabdare sa treaca timpul o data. Nu mai am rabdare sa fac castinguri cu zeci de persoane. Nu mai am rabdare sa scriu, sa pun pe hartie ideile care imi bantuie prin cap. Nu mai am rabdare sa astept 15 minute dupa ce pica internetul inainte sa sun la Tehnic si sa le spun de dulce… Imi dau seama ca vreau ca totul sa se petreaca INSTANT. Si daca nu se petrece instant devin irascibila si urso panicata… pentru ca la cum mi-am facut eu calculele, daca nu se vor petrece instant sunt cam in urma cu ele.
Ma enerveaza cand cineva vorbeste prea lent, cand coada de la casa, din magazin, avanseaza prea incet, cand la farmacie ma intrebeaba “Pentru ce doriti medicamentul X?” (si trebuie sa pierd timp explicandu-i, in loc sa mi-l dea direct, sa platesc si sa ies. Dupa ce ii explic oricum mi-l da… Jeezas!). Ma irita sa pierd timpul raspunzand la “de ce”. Ma irita cand trebuie sa ghidez in trafic pe cineva si nu intelege din prima ce zic. Si stiu ca nu e ok si ca prin atitudinea asta o sa irit si eu la randul meu pe cei din jur, dar nu ma pot abtine. Eu am nevoie sa fiu 4 luni pe FAST-FORWARD si parca nimeni nu intelege asta. Ar trebui sa mai scriu 2 paragrafe pentru postul asta, dar ma enerveaza ca imi ia atata timp, incat as fi preferat sa am audio-blog…

Mi-am dat seama ca nu mai am rabdare. Dar deloc! Nu am excelat niciodata la capitolul asta si mereu imi spuneam “nu stiu sa am rabdare”, dar abia acum experimentez ce inseamna sa nu ai. Imi pierd firea usor cand boul care e primul la semafor nu porneste dracului in prima secunda in care s-a facut verde, cand incetineste prea mult un coleg de trafic pentru a trece peste limitatoarele de viteza sau pentru a vira la dreapta, cand primesc explicatii prea detaliate pentru ceva lesne de inteles, cand sunt provocata la discutii complexe pentru ceva ce nu are rezolvare pe loc. Imi pierd firea cand fac inventarul lucrurilor pe care trebuie sa le realizez pana in iulie si nu am rabdare sa treaca timpul o data. Nu mai am rabdare sa fac castinguri cu zeci de persoane. Nu mai am rabdare sa scriu, sa pun pe hartie ideile care imi bantuie prin cap. Nu mai am rabdare sa astept 15 minute dupa ce pica internetul inainte sa sun la Tehnic si sa le spun de dulce… Imi dau seama ca vreau ca totul sa se petreaca INSTANT. Si daca nu se petrece instant devin irascibila si usor panicata… pentru ca la cum mi-am facut eu calculele, daca nu se vor petrece instant sunt cam in urma cu ele.

Ma enerveaza cand cineva vorbeste prea lent, cand coada de la casa, din magazin, avanseaza prea incet, cand la farmacie ma intrebeaba “Pentru ce doriti medicamentul X?” (si trebuie sa pierd timp explicandu-i, in loc sa mi-l dea direct, sa platesc si sa ies. Dupa ce ii explic oricum mi-l da… Jeezas!). Ma irita sa pierd timpul raspunzand la “de ce”. Ma irita cand trebuie sa ghidez in trafic pe cineva si nu intelege din prima ce zic. Si stiu ca nu e ok si ca prin atitudinea asta o sa irit si eu la randul meu pe cei din jur, dar nu ma pot abtine. Eu am nevoie sa fiu 4 luni pe FAST-FORWARD si parca nimeni nu intelege asta. Ar trebui sa mai scriu 2 paragrafe pentru postul asta, dar ma enerveaza ca imi ia atata timp, incat as fi preferat sa am audio-blog…