Cand eram mica uram toamna. Mi se parea cel mai nasol anotimp ever-ever. Iubeam iarna. Pentru ca era Craciunul si pentru ca sunt nascuta in ianuarie. La liceu si in facultate iarna a cazut pe locul 2. Pentru ca adoram vara. Si cand eram mica imi placea vara pentru acele doua saptamani cat stateam la mare. Pentru ca adoram si inca ador marea. Dar in ultimii 8 ani am adorat si caldura, faptul ca puteam sa port sandale, vacanta.

Azi, pentru prima data in 23 de ani, realizez ca vara a trecut si ea pe locul 2. Vreau sa vina toamna! Poate e canicula de vina. Poate pentru ca am mai crescut. Nu stiu… dar acum toamna, cu aerul ei rece, cu ploile gri si mantia roscata, imi pare o lume in care as vrea sa ma trezesc dimineata. Parcurile pline de frunze ruginii acum mi se par fascinante. Racoarea care ma obliga sa fiu mereu treaza este elixirul de care am nevoie. Pentru ca vara… cel putin vara asta… sunt molesita. Sunt intr-un fel de hibernare. Imi caut ideile. Nu stiu unde au fugit. Imi caut sclipirea… Dar parca sunt oarba. Poate o sa o vad mai usor in ceata toamnei.

Azi vreau sa vina toamna!…