De ce zambesc acum
Saptamana trecuta a fost primvara si la propriu si la figurat. A inceput de miercuri de cand am fost sa o vizitez pe Bia. Dupa o cafea si multa palavrageala a aparut si Tudor si am avut pe cine stresa cu plimbatul in magazine. De fapt, a fost doar un magazin. M-a pus naiba sa intru in La Femme unde aveau cel putin 10 produse care imi placeau. Preturile nu erau exagerate (intre 50 si 200 de ron), dar dupa filmare I’m kind of broke, asa ca a fost cam tortura. Mai ales ca… m-am indragostit… de bluza lunga, stil rochita din matase neagra, din mijlocul magazinului. Cu broderie bej in josul ei, la manecute si piept. Maneci trei sferturi, stil clopot, cum imi plac. Si tivul de la maneci avea si lantisor pus pe tiv. Si la piept erau si niste margelute din sidef prinse intr-un model usor hippie. Totul era perfect la rochia asta, mai putin pretul: 150 ron. Si mi-am zis ca “lasa”. Dar am primit-o cadou! Si acum e in sifonier!
Apoi a urmat ziua de joi, cand am fost la teatru. Si mi-am scos si rochita in oras. Ador sa merg la teatru. Mai ales cand pe scena e si o fata familiara. Si ca sa fie totul super, dupa teatru am mers pe terasa La Motoare unde dupa o vreme am primit vestea cum ca Ana s-a intors in tara. Asa ca da fuga in Control sa o salut si sa fac rapid planuri pentru vineri.
Apoi a urmat vineri. Ne-am dus in Crossroads. Destul de putini, caci fiind Sf. Gheorghe multi aveau deja planuri. Am zis ca in Crossroads gasim sigur loc fara rezervare. Si asa a fost. Doar ca daca as fi sunat, as fi aflat ca e seara karaoke si poate as fi ales alt loc. Caci toti care ma cunosc stiu ca nu excelez in domeniul asta. Dar una peste alta a fost foarte funny. Promit sa mai exersez!
Apoi a venit… sambata. Am colindat cu Tudor prin Bricostore in speranta ca vom gasi numere pentru usa apartamentului si nu voi mai sta un un post-it pe care scrie cu marker-ul “15”, lipit de usa. Dar nu… tot ce tinea de cifra “1” era vandut. A urmat traditionala plimbare prin IKEA (apropos… pastele cu sos de rosii sunt ok, pentru cine nu le-a incercat), de unde m-am agatat de diverse (inclusiv umerase, pentru ca se pare ca ma intrec cu gluma in ceea ce priveste hainele. Iar Tudor se intrece cu mine…) si o mica tura prin Carrfour. Seara am invatat sa joc Worms. Cute game!
Apoi saptamana s-a incheiat cu duminica. Prima parte – familie. A doua (adica de pe la 19.30) mi-a lasat adanc o urma in suflet. Am fost sa vad spectacolul de licenta al cuiva cu care am lucrat. Al Anei. “Vocea Broscutei Testoase” – One woman show. Cand am lucrat anul trecut cu Ana eu am crezut foarte mult in ea. Mai marii care ma sfatuiesc mi-au zis ca am facut o greseala la casting, ca nu se potriveste, ca nu e ok. Mi-au repetat-o de atatea ori ca uneori aproape ma gandeam “Oare asa e?” Dar nu… daca as mai face de 20 de ori castingul de anul trecut, aceeasi alegere as avea-o. Si faptul ca ea a crescut putin si datorita mie e o implinire extraordinara. Felicitari, Ana! Si multumesc pentru locurile rezervate in primul rand, care m-au impresionat de cand am intrat.
Si daca toate acestea voua nu vi se par motive suficient de intemeiate sa zambiti… pentru mine sunt. As vrea sa fie fiecare saptamana asa. Ah, sa nu uit: cred ca am un cuib de vrabii (sau ceva zburatoare), pe balconul dinspre dormitor. Si cred ca au pui. Si noaptea tarziu se aud niste triluri foarte dragalase… Care ma ajuta sa pretind ca sunt la munte, daca vreau. Bine… pot pretinde asta doar uitandu-ma pe balcon, caci iata ce se vede acum, o data cu primavara:
Smile a little smile for me!

Saptamana trecuta a fost primvara si la propriu si la figurat. A inceput de miercuri de cand am fost sa o vizitez pe Bia. Dupa o cafea si multa palavrageala a aparut si Tudor si am avut pe cine stresa cu plimbatul in magazine. De fapt, a fost doar un magazin. M-a pus naiba sa intru in La Femme unde aveau cel putin 10 produse care imi placeau. Preturile nu erau exagerate (intre 50 si 200 de ron), dar dupa filmare I’m kind of broke, asa ca a fost cam tortura. Mai ales ca… m-am indragostit… de bluza lunga, stil rochita din matase neagra, din mijlocul magazinului. Cu broderie bej in josul ei, la manecute si piept. Maneci trei sferturi, stil clopot, cum imi plac. Si tivul de la maneci avea si lantisor pus pe tiv. Si la piept erau si niste margelute din sidef prinse intr-un model usor hippie. Totul era perfect la rochia asta, mai putin pretul: 150 ron. Si mi-am zis ca “lasa”. Dar am primit-o cadou! Si acum e in sifonier!

Apoi a urmat ziua de joi, cand am fost la teatru. Si mi-am scos si rochita in oras. Ador sa merg la teatru. Mai ales cand pe scena e si o fata familiara. Si ca sa fie totul super, dupa teatru am mers pe terasa La Motoare unde dupa o vreme am primit vestea cum ca Ana s-a intors in tara. Asa ca am dat fuga pana in Control sa o salut si sa fac rapid planuri pentru vineri.

Apoi a urmat vineri. Ne-am dus in Crossroads. Destul de putini, caci fiind Sf. Gheorghe multi aveau deja planuri. Am zis ca in Crossroads gasim sigur loc fara rezervare. Si asa a fost. Doar ca daca as fi sunat, as fi aflat ca e seara karaoke si poate as fi ales alt loc. Caci toti care ma cunosc stiu ca nu excelez in domeniul asta. Dar una peste alta a fost foarte funny. Mai ales sa ii aud pe baieti cantand “Oops I did it again” in stil Canibal Corpse. Eu promit sa mai exersez si sa repet experienta!

Apoi a venit… sambata. Am colindat cu Tudor prin Bricostore in speranta ca vom gasi numere pentru usa apartamentului si nu voi mai sta un un post-it pe care scrie cu marker-ul “15”, lipit de usa. Dar nu… tot ce tinea de cifra “1” era vandut. A urmat traditionala plimbare prin IKEA (apropos… pastele cu sos de rosii sunt ok, pentru cine nu le-a incercat), de unde m-am agatat de diverse (inclusiv umerase, pentru ca se pare ca ma intrec cu gluma in ceea ce priveste hainele. Iar Tudor se intrece cu mine…) si o mica tura prin Carrfour. Seara am invatat sa joc Worms. Cute game!

Apoi saptamana s-a incheiat cu duminica. Prima parte – familie. A doua (adica de pe la 19.30) mi-a lasat adanc o urma in suflet. Am fost sa vad spectacolul de licenta al cuiva cu care am lucrat. Al Anei. “Vocea Broscutei Testoase” – One woman show. Prima data cand s-a jucat l-am ratat pentru ca am ramas blocata in trafic, iar a doua oara eram in filmari. Asa ca chiar nu puteam sa il ratez si duminica! Cand am lucrat anul trecut cu Ana eu am crezut foarte mult in ea. Mai marii care ma sfatuiesc mi-au zis ca am facut o greseala la casting, ca nu se potriveste, ca nu e ok. Mi-au repetat-o de atatea ori ca uneori aproape ma gandeam “Oare asa e?” Dar nu… daca as mai face de 20 de ori castingul de anul trecut, aceeasi alegere as avea-o. Si faptul ca ea a crescut putin si datorita mie e o implinire extraordinara. Felicitari, Ana! Si multumesc pentru locurile rezervate in primul rand, care m-au impresionat de cand am intrat.

Si daca toate acestea voua nu vi se par motive suficient de intemeiate sa zambiti… pentru mine sunt. As vrea sa fie fiecare saptamana asa. Ah, sa nu uit: cred ca am un cuib de vrabii (sau ceva zburatoare), pe balconul dinspre dormitor. Si cred ca au pui. Si noaptea tarziu se aud niste triluri foarte dragalase… Care ma ajuta sa pretind ca sunt la munte, daca vreau. Bine… pot pretinde asta doar uitandu-ma pe balcon, caci iata ce se vede acum, o data cu primavara:

P4239508 P4239510 P4239513 P4239515 P4239517

Smile a little smile for me!