Soundtrack bites: “The Last Unicorn”
September 26th, 2012Azi am ascultat pe repeat o melodie care face parte din viața mea încă de la frageda vârstă de 3 ani… Ca un fel de indiciu asupra vocației mele, încă de pe atunci preferam muzica doar asociată cu imagini. Dacă era integrată într-o poveste avea șanse să îmi rămână în minte (și urechi) mai multă vreme.
În 1982 Rankin/Bass producea pentru ITC Entertainment un film de animație numit “The Last Unicorn”. Scenariul este scris de Peter S. Beagle, pe baza cărții sale cu același nume din 1968. Povestea are ca personaj central un inorog care află că este ultimul și, convins că nu se poate, pleacă în căutarea celorlalți. Legenda spunea că au fost prinși de Taurul Roșu. Pe drum întâlnește un vrăjitor care o transformă în om și aventura continuă. Animația nu se adreseaza (doar) copiilor, metaforele și înțelesurile mergând în straturi mult mai profunde.
Eu am primit cadou o casetă cu desenul când împlineam 3 ani, deci în 1990. Timp de 2 ani m-am uitat săptămânal la el, spre disperarea mamei care, probabil, începea să își pună întrebări legate de sănătatea mea psihică. Acum am 25 de ani, dar nu cred că trece un an fără să mă uit o dată la desen. Coloana sonoră este excepțională, în întregimea ei, și o ascult de fiecare dată când caut ceva liniștitor.
Melodiile au fost compuse de Jimmy Webb și interpretate de grupul America, în colaborare cu Lucy Mitchell la unele dintre ele. Formația a fost un adevărat fenomen în anii ’70, printre cele mai cunoscute melodii ale lor numărându-se “Tim Man”, “A Horse With No Name” și “Sister Golden Hair”.
Din întreaga coloană sonoră melodia mea preferată este cea de pe generic și care se mai aude ocazional în timpul călătoriei inorogului, cea care poartă titlul romanului. Puteți să vedeti mai jos cum a fost folosită în animație (este chiar intro-ul). Dacă ați văzut deja desenul trebuie să fiți de acord că în această melodie de doar 2 minute s-a sintetizat întreaga atmosferă.
”The Last Unicorn” vorbește despre nevoia de identitate, despre nevoia de te (re)descoperi și de a te înțelege pe tine însuți, despre importanța răspunsului la întrebarea ”CINE SUNT?”. Beagle s-a ”jucat” frumos și cu ideea de subiectivism, de perspectivă proprie asupra realității – oamenii văd inorogul în mod diferit, în diverse circumstanțe. Practic fiecare vede ceea ce se așteaptă să vadă, ceea ce are nevoie să vadă. O secvență puternic simbolică despre realitate, subiectivism și aparențe este cea în care inorogul vede animalele pe care oamenii le cred mitice, de la Carnavalul unde Madame Fortuna o ține prizonieră, exact așa cum sunt: banale, bătrâne, cu o mască pusă de vrăjitoare pentru a crea o iluzie.
Finalul desenului animat este cumva (în mod subiectiv, desigur) preferatul meu din toate finalurile pe care le-am văzut. Tot timpul filmului inorogul (atât în postura de animal mitic, cât și în cea de femeie – Lady Amalthea) este reprezentarea a tot ceea ce este bun și inocent, totuși lipsindu-i ceva: înțelegerea sentimentelor umane, cu precădere a celui care ne face să putem fi cu adevărat buni – iubirea. O dată ce l-a înțeles, însă, nu mai poate fi niciodată cu adevărat un inorog. Și deși și-a regăsit ”confrații” se va simți pentru eternitate singură, pentru că ”niciun alt inorog nu a mai cunoscut regretul…”.
Voi ați citit cartea sau ați văzut desenul animat? Sau purtați cu voi o secvență anume, un acord anume, încă din copilărie?
si eu am o “problema” cu acest desen de cand era mica…mie mi l punea mama pentru ca si ea facuse o pasiune pt el. nu stiam ca exista si cartea…
foarte dragutz acest desen si muzik exceptionala pacat k astfel de desene nu o sa mai apara prea curand. acum sunt preferate de cei mici desenele cu violenta mare si chiar apropiere de personaje cu conotatii sexuale.am 25 de ani dar asa filme si desene proastea mizeaza din ce in ce mai mult pe efecte si scene de sex crezand k se vand inainte intrun film horor nu vedeai nici macar o vb de dragoste sau ceva acum vezi k nici nu incepe bine filmu si deja personajele trec la partide de amor pacat.
la un film sau desen mai moolt conteaza muzica povestea si dupa efectele vadt k acum la filmele noi muzik dispare sau e nesesizabila siar povestea este haotica sau neinteleasa . oameni bunii marile capodopere care sau vandut in milioane de exemplare au avut soud te calitate gen titanic mortal combat si multe altele.o zi buna
am uitat sa mai precizez filmele se fac acum intro saptamana mai nou :)))mai si zic k nu se vad
pai de ex terminator a durat numai pregatirea personajelor 7 luni plus efectele si creearea filmului vreo 2 ani 🙂 dar sa vazut
ca o comparatie cautati exorcistul 1973 si acum e nr 1 in top filme de groaza
si uitativa si la noua parte exorcistul care este o capodopera a prostie faceti comparatie si o sa va dati sema singurei ce a fost o data si nu va mai fi.
aha mare dreptate
uitati-va si la sailor mon lolek and bolek asta au fost super iar cand exista decat 1 program la tv se baga lupul si iepurasul care incerca sa il prinda era rusesc dar numai stiu cum ii zicea ceva de zaiet pagady