Dacă vreţi să vedeţi mai mult verde ca oriunde, mergeţi în zona Tuşnad. E de departe unul din cele mai bune locuri pentru menajat sistemul nervos. Pe asta am şi mizat când am ales destinaţia singurei săptămâni de vacanţă. Am fost la o pensiune drăguţă pe numele ei Iris, pe care vi-o recomand. Nu este ieşită din comun şi nu e cea mai luxoasă, însă personalul de acolo este cel mai amabil pe care l-am întâlnit vreodată.

Deşi eu nu m-am putut deconecta total (după cum vă povesteam anterior), nu pot să nu recunosc meritele terapeutice ale acelei zone. Desigur, noi nu am încercat tratamentele şi băile propriu-zise, însă aerul, curăţenia, liniştea şi palinca de acolo sunt de top! 🙂

Principalele puncte de atracţie turistică din zonă sunt Turnul Apor, Stânca Şoimilor, Lacul Ciucaş, Lacul Sfânta Ana, Tinovul Mohoş (rezervaţie naturală) şi Muzeul de Apă Minerală din Tuşnad. Se ajunge destul de rapid şi la Miercurea Ciuc şi Sfântul Gheorghe, dar azi vă povestesc doar despre natură. Oraşele intră în partea a doua.

La Turnul Apor şi stânca Şoimilor nu am mai ajuns, pentru că în ultima vreme era un fel de cod de urgenţă pentru pericol de urşi şi ni s-a spus că ar fi de preferat să mergem cu un grup mai mare, nu la o plimbare romantică în doi. Unde mai pui că niciunul din noi nu este prea în formă pentru trasee (orice fel de trasee – ca să vă faceţi o idee, încălţămintea mea sport de vară este întruchipată de o pereche de sandale cu talpă joasă…), deci am fi sfidat prea tare natură să ignorăm sfaturile localnicilor.

Lacul Ciucaş… e ok. L-am vizitat în prima zi, când încă aveam nervii întinşi la maxim şi poate acesta e motivul pentru care nu m-a impresionat prea tare. Mi s-a părut mult prea mic. Nici muzica house care răsuna de la restaurantul de pe acolo nu a ajutat în a-mi face o imagine mai bună. Cred că prima mea reacţie a fost: “Atât? Da’ Herăstrăul e mult mai mare şi frumos!”

Nu acelaşi sentimente am încercat când am fost la Lacul Sfânta Ana. Se poate ajunge cu maşina până acolo, se face drum din Bixad. Este o parcare chiar aproape de lac. Drumul până acolo are foarte multe serpentine, vizibilitate mai deloc. Dar e SUPERB! Merită. Din drumurile făcute de mine cu maşina pe astfel de trasee, cred că doar Defileul Jiului m-a mai impresionat aşa tare. Am încercat să facem un filmuleț cu o porțiune de drum, dar nu descrie nici 20% din ce se vedea efectiv. Trebuia filmat la o plimbare pe jos, nu din mașină (cu limitările de rigoare). Eh, next time!

O dată ajunşi la Lacul Sf. Ana… eu am avut impresia că am intrat într-o altă lume. Am avut noroc de o zi cu o lumină PERFECTĂ. În zonă sunt nişte bănci şi mese, dacă eşti norocos poţi închiria şi o bărcuţă (noi nu am găsit pe nimeni la post, din păcate. Mi-aş fi dorit mult să fac fotografii din mijlocul lacului). O parte din turişti aveau la ei costumele de baie şi decretaseră ziua o duminică de plajă şi scufundări. Apa e foarte curată, dar eu nu am intrat în ea. Am o problemă cu ideea de a înota pe lângă peşti. Dar le-am admirat unduirile, stând pe ponton. Pe ale peştilor, nu pe ale turiştilor! 🙂

Mi-e destul de greu să vă explic în cuvinte serenitatea pe care o experimentezi acolo. Nici fotografiile nu mi se pare că redau fidel ceea ce ochiul meu a curpins. Desigur, experienţa presupun că e pur subiectivă. Cert este că îmi doresc să revin şi să petrec acolo o zi întreagă. Citind. Pe mijlocul lacului.

Tinovul Mohoş este declarat un monument al naturii. Are o suprafata de 80 hectare şi e la o altitudine de 1050 metri. Turba are o grosime de 10 metri şi un volum de circa 3 milioane de metri cubi. Aici puteţi vedea o serie de plante foarte rare. Vizitarea Tinovului Mohoş se face numai însoţiţi de către ghidul rezervaţiei. Biletul costă doar 5 RON şi experienţa e priceless. Noi am avut parte de un ghid foarte-foarte haios. Vorbea foarte bine română, dar cu acel accent pe care eu l-am numit (fără o legătură logică) “galeş”. Şi avea un simţ al umorului foarte dezvoltat. Am aflat că ursul vine des acolo pentru afine… şi turişti. Că una din cele mai bune metode de a scăpa de o întâlnire cu Moş Martin e să mergi doar în grupuri în care ştii că cel puţin o persoană e mai lentă decât tine (ursul se opreşte la prima gustare). Mai în glumă mai în serios, ne-a spus că urşii sunt speriaţi de zgomotele cu frecvenţă înaltă, aşadar femeile sunt sfătuite să ţipe din toţi rărunchii. “Noi, bărbaţii, am belit-o…”, am încheiat citatul. Am aflat şi că afinata face bine la vedere… doar primii 2 litri, după aia are efect invers. Cei mai bine investiţi 5 RON din viaţa mea! Natură, plante rare şi stand-up comedy. În acelaşi timp.

Muzeul de Apă Minerală din Tuşnad… este, practic, o căsuţă mică din lemn în care sunt diverse planşe despre apele minerale (cam toate în maghiară, primeşti un pliant în română la intrare şi te foloseşti de el pentru descifrarea imaginilor) şi 2-3 sisteme vechi de îmbuteliat. Pe mine m-a amuzat raftul cu sticlele de apă minerală, se regăseau pe el formate de pe vremea când aveam 7 ani, cumpăram de la magazinul din colţ şi trebuia să duc sticla la schimb. În faţa micului muzeu este o fântână-ţâşnitoare de unde poţi bea apă proaspătă. Se opreau multe maşini acolo şi umpleau sticlele… o fi fost apă vie şi eu nu ştiam! 🙂 Am apreciat în mod sincer iniţiativa lor de a pune în valoare lucrurile de care sunt mândri. Biletul era 1 RON. Şi un zâmbet.

Oricum, am învăţat şi eu care este scopul zilelor de concediu şi de ce vara îţi trebuie măcar două săptămâni. Mi-a reuşit treaba cu deconectarea, într-un final. Păcat că în următoarea zi am plecat acasă…