Vi se intampla ca uneori sa visati povesti si persoane din trecutul vostru? Si sa fie un vis atat de realist si care pleaca de la o intamplare concreta incat sa va treziti usor bulversati? Ce mi se pare mie uimitor este ca asta mi se intampla de fiecare data cand NU m-am mai gandit si nu am mai facut nicio asociere a prezentului cu acele momente. Eu credeam ca subconstientul lucreaza si creaza visele, influentat fiind de problemele cu care te confrunti in prezent, de secventele vizuale cu care ramai la finalul zilei in minte.

Visele mele sunt mereu colorate si complexe. Intregi scenarii. Privind in urma ma intreb in mod sincer de ce, in timpul facultatii, cand aveam pana de inspiratie, nu le-am scris dupa ce m-am trezit?… Rareori sunt suprarealiste. In general, cam tot ce visez, ar putea fi o realitate alternativa. Incep cu premisele si contextul unei situatii care a existat in trecutul meu (uneori recent, alteori indepartat). Dar exista un element care se schimba si influenteaza intreaga evolutie, creand un nou sistem de valori al existentei mele. Si, ca totul sa fie de-a dreptul bulversant, spre final, aceasta realitate alternativa se ciocneste de cea prezenta. Adica, spre final, parca devin constienta ca “stai, dar nu era asa! Eu acum sunt si fac…” si in mine incepe sa se dea o intreaga batalie despre cum o sa impac cele doua realitati, in care diverse elemente nu au cum sa co-existe.

De fiecare data cand se intampla asa ma trezesc cu un sentiment straniu, ca si cum o parte din mine ramane blocata in realitatea alternativa pe care am trait-o in somn. Aduc cu mine, cea de aici si acum, putin din persoanele si situatiile de pe acel taram semi-imaginar. Ca si cum ar fi niste umbre din trecut care ma urmaresc. Si stiu sigur ca in dimineata urmatoare unei astfel de nopti imi trebuie o cafea mai neagra si mai tare…

Voua ce experiente va aduce visul?