Un lider demn de urmat
May 8th, 2012M-am uitat aseara la “The Ides Of March” si mi-am dat seama de motivele pentru care sunt atat de detasata si neimplicata in tot ce tine de politic in aceasta tara, de ce niciodata atunci cand trebuie sa votez nu stiu cu cine, de ce, pentru ce, si nu am nici cel mai mic sentiment civic. N-are nicio legatura cu jocurile murdare din politica. Serios, nu!
Politica e o curva de cand lumea, stim asta cu totii. E primul lucru pe care il stim despre ea si il acceptam ca pe o conventie, deja devenita fireasca. Moral sau nu, problemea mea nu e legata de jocurile murdare si ascunse din politica. Este vorba despre REPREZENTANTI.
De-a lungul anilor am urmarit mai multe filme cu tema politica si am facut asta cu multa placere. “The Ides of March“ este unul dintre acele filme. Cum am putut rezona cu ele, daca in viata reala nu sunt implicata aproape deloc in demersuri politice? Cum am putut simti suspans de-a lungul celor 90 (sau 120 sau 180) de minute, daca eu sunt detasata de tot ce inseamna politica, alegeri, presedinte, etc.? Simplu! Am admirat CEVA (orice!) la personajul politic prezentat. In “The Ides of March”, de exemplu, Morris are niste discursuri fabuloase. Sincere sau nu, sunt fabuloase! Teoriile pe care le expune sunt incarcate de filosofie, de probleme de etica. Sunt expuse cu umor, cu gradul potrivit de diplomatie, cu indemnuri catre actiune lipsite de penibil. Daca ii asculti discursurile, iti pui tu insuti o serie de probleme si ai sansa sa afli (si poate chiar sa intelegi) perspective noi. Mai mult, tinuta lui Morris, limbajul, expunerea, gesturile… toate contruiesc un om care demonstreaza ca are un intelect cel putin suficient pentru a fi un bun lider, ca are o baza de educatie si cultura.
Ce vreau eu sa spun este ca… cinstiti pana la os sau corupti pana la maduva, as vrea sa vad astfel de oameni in Romania. As vrea, ca dupa ce privesc o dezbatere la un talk-show, in timpul campaniei electorale, sa simt ca nu am pierdut aiurea 90 de minute de viata (si cativa neuroni care s-au sinucis in acest proces). Sa simt ca am asistat la un dialog in contradictoriu CONSTRUCTIV, elaborat, care nu este bazat pe ce au facut candidatii in vietile lor personale (precum imi imaginez ca ar arata si o editie televizata a ultimului numar Click), ci pe doctrine politice pure, pe teme sociale si planuri pertinente, interesante, provocatoare.
As vrea sa pot vota pe cineva la care sa reusesc sa admir ceva… ORICE! As vrea sa am posibilitatea unui lider care sa merite sa reprezinte un popor. Cum sa nu ni se atribuie termeni precum “necivilizati”, “inculti”, “hoti”, “incapabili”, “lenesi”, atunci cand cel ce este in frunte, care ne reprezinta pe toti, e un exemplu din toate acestea?! Cei din afara sa uita la noi, prin ei. Presupun, din start, ca noi am ales tot ce era mai bun la noi. Ori daca asta e modelul de reprezentare pe care il credem superior noua si, deci, potrivit sa ne reprezinte… ce pretentie putem avea in ceea ce priveste imaginea lor despre noi?
In concluzie, nu de politica si simt civic sunt eu detasata… ci de circ si panarama si incultura. Noi nu mai avem oameni politici. Nu mai avem lideri demni de urmat. Si d-asta suntem atat de dezorientati si pierduti. Mi-ar placea sa am un lider care sa intruchipeze o IDEE in care sa cred. Pentru ca precum zicea unul din eroii mei preferati: “Beneath this mask there is an idea, Mr. Creedy, and ideas are bulletproof!”
Voi cat de implicati sunteti in viata politica romaneasca? Ce cautati la un lider demn de urmat?
Tot ce ai descris tu aici, tot ce-ti doresti, tot ce exprima decenta, inteligenta, moare atunci cand vine vorba de popor.
Ma regasesc in tot ce ai spus tu, insa eu m-am obisnuit cu dezamagirea. Nu le poti cere politicienilor nostri sa fie precum Morris, atata timp cat cei carora li se adreseaza sunt din alta lume, alt scenariu…
Oameni ca tine reprezinta un procent indecent de mic din populatia tarii. Cum ai vrea tu sa te simti reprezentata!? Lupta se da pe targetul majoritar, motiv pentru care educatia politica a fost facuta dinspre populatie catre politicieni si nu invers – din pacate. Spun din pacate pentru ca politicienii nostri au ales modul facil de a trata lucrurile. In tarile cat de cat decente, oamenii politici au inteles responsabilitatea pe care o au si si-au educat alegatorii, nu s-au lasat ei ‘educati’.
Din punctul asta de vedere macar stim ca suntem o natie sanatoasa. Avem liderii pe care-i meritam si care ne reprezinta la toate capitolele: cultura, caracter, interese, aspiratii. Si cand spun ‘pe care-i meritam’, nu o fac intr-un mod sarcastic, ci pur matematic. Esti parte a unei nise foarte inguste, asa ca e firesc sa nu-ti gasesti repere de ordin politic.
Eu am incetat sa mai sper ca mai poate cineva vreodata sa ma impresioneze, atingandu-mi coarda sensibila pe care ai descris-o tu aici. Si asta pentru ca vad in jurul meu oameni care se simt reprezentati cu adevarat. Oameni pentru a caror vot politicienii nostri duc o lupta acerba. Moment in care imi dau seama ca exista cazuri in care pot, fara nici o urma de jena, sa invidiez ignoranta in cel mai sincer mod posibil.
Crede-ma ca tu esti cea care este de fapt inadaptata. Va trebui sa incerci, sa te lupti, sa tragi tare de tine toata viata, doar pentru a putea eluda orice fel de norma morala, in asa fel incat sa-ti pastrezi stabila sanatatea mintala si in acelasi timp sa poti creea in jurul tau o aparenta de normalitate. Daca n-o faci, o sa suferi constant si-ti vei pune mereu intrebari legitime, ca cea de astazi.