Nu e un secret că iubesc animalele. Cum probabil deja nu mai e un secret că am o slăbiciune aparte pentru pisici. Deţin în proprietatea personală două exemplare. Cele mai reuşite, evident. (Nu, nu încerci să convingi un posesor de pisici că nu ale lui sunt cele mai reuşite.) Sau mai bine spus, ele mă deţin pe mine… E prima lecţie pe care o înveţi.

Posesorii de pisici experimentează în viaţă o serie de schimbari şi trăiesc diferit de restul oamenilor. Sunt nevoiţi să regândească normele sociale şi să dezvolte aptitudini pe care nici nu ştiau că le au.

Ca posesor de pisici vei bea mai multe lichide calde, deoarece rişti să răceşti mai des. Cum aşa? Păi pătura nu îţi mai aparţine în primul rând ţie. Bătălia pentru un colţ de căldură este, în general, pierdută de stăpân, felinele având un simţ al proprietăţii mai bine dezvoltat decât el. Şi când vei decide să pui piciorul în prag şi să tragi brutal pătura de sub micuţele creaturi… ele vor adopta o poziţie şi expresie într-atât de dragălaşe încât te vei simţi un fel de monstru inuman şi vei renunţa la iniţiativă. Uneori vei privi cumva nostalgic covoraşul pufos de lângă pat…

Un posesor de pisici dezvoltă abilitatea de a-şi folosi corect si precis mâinile, în timp ce doarme. Va şti să efectueze corect operaţiunea de mângâiat şi scărpinat pe lânga mustaţile micii creaturi, a cărei nevoie de afecţiune nu ţine cont de oră sau zi. Stăpânul se va adapta, căpătând aceasta abilitate. Sau îşi va lua un super anti-cearcăn. Iar apoi se va adapta.

Un posesor de pisici are mâncarea micuţelor creaturi trecută pe lista de cumpărături, înainte de orice altceva. NU VREI să rămâi fără. Nu vei putea dormi, nu vei putea lucra, nu vei putea să înduri feţele pline de mustrare de fiecare dată când vor trece pe lângă castronul gol. Dacă se ajunge la momentul în care castronul îţi este adus la picioare de către felină… este grav! Ai întrecut orice limită. Şi într-un fel sau altul, vei plăti.

Un posesor de pisici are neapărat în dotare un laser. Şi îl foloseşte cu entuziasmul unui copil de 8 ani, indiferent de vârsta sa reală. Dezvoltă adevărate trasee prin casă, astfel încât pisica să nu se plictisească niciodată. Şi nici el! Stăpânul, bineînţeles, le va arăta “trucul” acesta tuturor invitaţilor săi. Nu doar o dată!

Un posesor de pisici are ca ritual, o dată pe săptămână, să meargă de-a buşilea, cu o coadă de mătură după el, încercând să scoată de sub diversele obiecte de mobilier din casă, mingiuţele (şi restul jucariilor) pisicii. Aceasta îl va urma şi nu va părăsi locul până când nu i se vor scoate TOATE jucăriile pe care, cu acurateţe, ştie că le-a băgat acolo.

Un posesor de pisici va dezvolta diverse sisteme pentru a baricada vazele cu flori. Acestea nu mai sunt un cadou pentru el, ci pentru feline. Singura manieră în care vaza poate rămâne în picioare este să fie întărită, de jur împrejur, cu diverse cutii. Un drum la Bamboo ar trebui să vă ajute să găsiţi ceva care să fie şi estetic, nu doar util. Frunzele buchetelor de flori, însă… nu vor mai ajunge niciodată să se usuce în forma intactă.

Un posesor de pisici are nevoie mereu de 5 minute în plus pentru a fi gata să iasă pe uşă. Lui i se adaugă ca timp de pregătire şi folosirea rolei de strâns părul de pe haine. Şi, uneori, fix înainte să iasă pe uşă va vedea o făţucă atât de tristă din cauza plecării sale, încât va cădea în capcana de a da un ultim pupic, o mângâiere în plus… şi aşa va ieşi pe uşă cu 1% din pisică alături de el, în ciuda minutelor pierdute pentru a înlătura urmele.

Acestea sunt doar câteva din aspectele vieţii unui posesor de pisici. Poate v-aş scrie mai multe dacă nu ar fi nevoie să îmi fac un ceai. Azi-noapte am pierdut bătălia pentru pătură şi în dimineaţa aceasta resimt efectele.

Voi aveţi animăluţe de casă? Cum sunt aventurile alături de ele?