De ceva vreme ne propuseserăm să evadăm într-un weekend la mare. Având în vedere că avem posibilitatea de a rezolva cu costuri reduse cazarea în Constanţa, este chiar regretabil că nu evadăm mai des. Weekend-ul ce tocmai s-a încheiat am reuşit să dăm o fugă până pe litoral. Cum a fost? Exact cum am scris în titlu: prea scurt, prea aglomerat.

Am testat ultima parte de A2 şi o bucată din A4, proaspăt inaugurate. Mi se pare super că poţi merge finalmente spre o zonă turistică fără să mai treci prin “n” localităţi. Ar fi excelent dacă nu ar exista imbecili (serios, nu îi pot numi altfel pe cei care reuşesc această performanţă în depăşirile pe autostradă) care să blocheze tronsoanele pentru că se grăbesc mai tare decât ceilalţi. Drumul de întoarcere a fost marcat de un astfel de eveniment şi am avut “onoarea” de a afla cum poţi parcurge 40 de kilometri de autostradă în 75 de minute. Puteam să trăiesc bine mersi şi fără această experienţă…

Constanţa este unul din oraşele mele preferate, în ciuda traficului care mă enervează la culme (şi nu doar în plin sezon, când oraşul e plin de turişti – pur şi simplu constănţenii au un stil al lor de a conduce prea imprudent, prea lipsit de logică pentru mine). Îmi place la nebunie faleza cu Cazinoul, ador o mulţime de străduţe şi am o listă generoasă de locuri pe care le iubesc. Aşadar, mă declar încântată de reîntâlnirea cu oraşul de la Marea Neagră. Aş putea petrece, fără regret sau plictis, seară după seară în portul Tomis, savurând midii pane de la On Plonge! Anul acesta am descoperit un nou loc în Constanţa care a ajuns, graţie calităţii mâncării, în topul preferinţelor mele: Champs. Desigur, am făcut şi deja tradiţionala plimbare cu vaporaşul (cred că voi iniţia o serie de fotografii pe tema asta 2009, 2010, 2011, 2012…).

Indiferent de cât de schimbată (în rău, din punctul meu de vedere) este staţiunea Mamaia, comparativ cu cea pe care o cunosc eu din copilărie, ea rămâne în topul preferinţelor mele. O dată ce treci de jumătatea ei şi mergi spre Nord, (re)găseşti o mulţime de locuri şi activităţi faine. De la jumătatea staţiunii încolo până şi apa se mai limpezeşte.

Anul acesta am observat că se poartă mobilierul de plajă: pat cu salteluţă, ansamblu de familie (copertină din paie, masă cu scaune din lemn şi şezlonguri). Parcă şi anul trecut le văzusem, dar nu pe porţiuni atât de generoase de plajă. Preţurile pe măsură, desigur (de la 20 RON şezlongul până la 100 RON patul). Momentan nu am ajuns în acel punct al vieţii mele încât să decid că aşa ceva merită alocat un astfel de buget (încă prefer să sparg banii în parcul de distracţii), însă nu o să vă mint că pe mine mă atrage ideea. Nu mi se pare greşit să îţi doreşti un anumit tip de confort. Mai ales că ador marea, dar cu soarele nu mă am la fel de bine. Aşadar umbrelele generoase sunt oricum cele mai bune prietene ale mele când merg la mare.

În schimb m-au obosit teribil aglomeraţia: prea mult zgomot, prea multă îmbulzeală, prea multe cozi. Ştiu, mi-am făcut-o cu mâna mea: am vrut litoral românesc în plin sezon, asta am primit. Concluzia: ne întoarcem în septembrie! 🙂

Voi ce experienţe cu litoralul românesc aţi avut anul acesta?